O_o Bolile parazitare si infectioase ale cainelui O_o

Parazitozele interne, precum ascarizii (viermii intestinali) sau teniile sunt foarte des intalnite la caini, in special la cei tineri. Viermii intestinali afecteaza in proportie de 80-90 % puii. Simptomele se manifesta prin lipsa de apetit, slabire, abdomen balonat, par zbarlit si fara luciu, voma si constipatii care alterneaza cu diaree.

Parazitoza afecteaza intregul organism al cainelui, conducand la diminuarea rezistentei acestuia si vulnerabilitate la bolile contagioase. Astfel ca, deparazitarea trebuie sa inceapa de la varsta de 3 saptamani, urmand a se repeta de cateva ori, la 4 si la 6 saptamani si apoi din14 in 14 zile, in functie de gradul de infestare constatat de medicul veterinar. Adultii se deparaziteaza preventiv la intervale cuprinse intre 3 si 5 luni, iar femelele cu 14 zile inainte de monta si, eventual, in ultima treime a perioadei de gestatie.

Viermii intestinali se impart, in mare, in: trematode, nematode (viermi intestinali rotunzi) si cestode (tenii). In vederea deparazitarii administrati-i cainelui dvs. medicamente specifice, gen: Drontal Plus, Drontal Puppy, Triantelm, Cestal Plus sau Pratel, urmand intocmai prescriptiile ce insotesc produsele si tinand cont de greutatea corporala a animalului. Majoritatea produselor antiparazitare interne acopera toate categoriile de viermi. Teniile au o rezistenta mult mai mare decat viermii intestinali si se transmit prin gazde intermediare, cel mai adesea prin purici. Tratamentul impotriva acestora se va face la recomandarea medicului veterinar.

Pentru a preveni infestarea cu purici trebuie sa acordati o atentie deosebita igienei animalului dvs.; acesti paraziti prefera in special cainii murdari, neingrijiti si plini de praf. De asemenea, tot preventiv, puneti-i cainelui un colier/o zgarda contra puricilor, a capuselor si a paduchilor. Impotriva acestor paraziti externi folositi produse cu remanenta cat mai buna si toxicitate cat mai redusa (Frontline Spray, Spot On, Advantix sau Advocate). Este foarte important ca, odata cu deparazitarea animalului, sa procedati si la dezinsectia mediului sau de viata.

Bolile infectioase

Jigodia (boala lui Carre sau febra catarala maligna) este o boala infectocontagioasa grava, specifica carnivorelor, fiind produsa de un virus din genul Morbilivirus, familia Paramyxoviridae, inrudit cu virusul rujeolei, destul de sensibil la factorii fizici, chimici si din mediu extern.

Jigodia se caracterizeaza clinic printr-un simptom de febra insotit de o serie de alte simptome: cataral, respirator sau pulmonar, digestiv, ocular, nervos si cutanat. Febra insoteste evolutia bolii pe tot parcursul acesteia. Jgodia trebuie tratata numai de catre medical veterinar, si poate fi prevenita prin vaccinare.

Parvoviroza canina (gastroentrita parvovirotica) este o boala infectocontagioasa foarte grava, adeseori mortala, produsa de unul dintre cei mai mici virusi ai familiei Parvoviridae, deosebit de rezistent, fiind capabil sa supravietuiasca in mediu la temperaturi extrem de scazute, pana la 6 luni. Aceasta boala afecteaza in special tineretul si se caracterizeaza clinic prin fenomene de gastroentrita si voma asociate cu tulburari generale grave. Animalul este apatic si nu are pofta de mancare, iar, pe masura ce boala inainteaza, devine hipotermic. Diareea, la inceput galben cenusie, devine bruna si capata un miros fetid. Aceasta, insotita de voma, conduce la dezhidratarea rapida a animalului. Daca nu interveniti urgent, catelul moare in 3-4 zile de la debutul bolii.

Tratamentul este complex si trebuie facut de catre medicul veterinar. Acesta include antibiotice (tetracicline, cefalosporine), pentru prevenirea infectiilor bacteriene secundare, antidiareice, aport intravenos de lichide, glucoza, potasiu, pentru a ameliora dezhidratarea, iar, in ultimul timp, se practica administrarea unor hormoni care sa stimuleze formarea celulelor albe, pentru intarirea sistemului imunitar. Cainele trebuie vaccinat preventiv impotriva acestei boli. Exista cateva rase predispuse la gastroentrita parvovirotica: Rottweiler, Doberman si Pit bull terrier.

Hepatita infectioasa (boala lui Rubarth, hepatita contagioasa a cainelui sau encefalomielita) este o boala virala, contagioasa, specifica tuturor speciilor de canide. Se caracterizeaza prin febra (40-40,5 gr. C) care se mentine ridicata intre 1 si 6 zile. Urmeaza tulburarile generale cauzate de aceasta: apatie, adinamie, mers nesigur, inapetenta sau sete exagerata, la care se adauga adesea o conjunctivita sero-mucoasa. Apar vomismentele alimentare sau biliare, diareea cu fecale lichide sau sanguinolente, iar animalul prezinta dureri abdominale manifesate prin gamete, latrat, convulsii sau crize dureroase, care degenereaza uneori in crize epileptiforme. In unele cazuri apare opacifierea corneei, manifestata initial prin reflexe albastrui. Un semn evident este culoarea urinei: galben intens, roscata sau chiar bruna.

Vaccinarea impotriva acestei boli este foarte eficienta in prevenirea ei si foarte rar se intampla ca un caine vaccinat sa se imbolnaveasca. Vaccinul pentru aceasta boala se face de obicei combinat cu cel pentru jigodie (maladia Carre), si trebuie administrat o data pe an, pe toata perioada de viata a animalului.

Teoretic, o schema de vaccinare ideala trebuie:
1 - sa inceapa la varsta de 6-8 saptamani cu un vaccin monovalent impotriva parvovirozei canine, care sa fie urmat de:
2 - unul bivalent sau trivalent - parvoviroza, jigodie, coronaviroza - la varsta de 10-12 saptamani;
3 - unul tetra sau pentavalent - parvoviroza, jigodie, hepatita, tusea de canisa, leptospiroza - la varsta de 14-16 saptamani;
4 - unul polivalent dupa alte 3 sau 4 saptamani;
5 - vaccinarea anuala cu un vaccin polivalent cu antirabic, care se va face pana in ultimul an de viata.

Intervalul de 3-4 saptamani dintre vaccinuri este absolute necesar pentru ca organismul sa isi formeze o memorie imunologica puternica, valabila cel putin un an. Orice vaccin la caini trebuie precedat obligatoriu de o deparazitare interna si/sau externa cu cel putin 4-5 zile inainte, deoarece parazitii prin toxinele elininate in organismul cateilor impiedica reactia imunologica a organismului si deci instalarea imunitatii. Vaccinarea se va face de catre medicul veterinar dupa un consult prealabil, iar evidenta vaccinurilor se va tine in carnetul de sanatate al cainelui.