Copoiul ardelenesc este un caine de talie medie, o rasa rara, insa foarte iscusita la vanatoare. De-a lungul timpului s-au format doua varietati: una cu picioare scurte, folosita la vanatul mic (iepuri, vulpi) si una cu picioare lungi, folosita la vanatul mare (ursi, lupi, mistreti, cerbi). Desi originara si inregistrata in Ungaria, rasa s-a format pe teritoriul Romaniei, pe terenurile de vanatoare dificile din Carpati, de unde si numele sau. In prezent, crescatorii romani se straduiesc sa aduca acest caine la gloria de acum cateva sute de ani, cand era cainele preferat al nobilimii amatoare de vanatoare. Acum, copoiul ardelenesc exceleaza la vanatoarea de mistreti, asa cum nicio rasa de limier nu reuseste. Dincolo de abilitatile de vanator, copoiul ardelenesc este si un extraordinar caine de companie, loial, afectuos si bun paznic al casei.
Istoric
Rasa a aparut undeva prin secolul 9
d.Hr., atunci cand triburile ungarice au sosit in zona aducand cu ele, pe langa caini ciobanesti si ogari, si o rasa de copoi. Incrucisarile cu alte rase de copoi din regiune si copoi rusesti, au creat un caine limier excelent. In Evul mediu, copoiul ardelenesc era favoritul regalitatii si nobilimii, din Ungaria si Transilvania. Copoiul ardelenesc s-a adaptat perfect la relieful aspru din Muntii Carpatii si la conditiile climaterice variate de aici si a deventi un caine robust si rezistent.
In secolul 20, dupa razboaie, rasa a fost aproape disparuta din Romania, din cauza unor legi care catalogau cainele drept “fiara rapitoare”, dar si a spiritului nationalist si fanatic al unor conducatori care doreau sa indeparteze orice avea legatura cu Ungaria. In anii `60 Federatia Maghiara a Vanatorilor a demarat un program amplu de revitalizare a rasei. Au fost cautati caini de rasa pura care au reusit sa supravietuiasca in gospodariile taranilor si iubitorilor ei, atat din Ungaria cat si din Romania. In 1966, copoiul ardelenesc a fost recunoscut oficial de catre FCI. In 2004, toate rasele de caini maghiare, inclusiv copoiul ardelenesc, au fost declarate patrimoniu national.
Descriere
Copoiul ardelenesc este un caine de talie medie, mandru si elegant in aparitie. Corpul este compact, bine proportionat, se incadreaza intr-un patrat, conferind putere si robustete. Gatul este musculos, in armonie cu restul corpului. Urechile sunt cazute, in forma de V cu varful rotunjit, trufa este neagra, iar ochii patrunzatori sunt maronii. Coada este groasa, purtata usor arcuit, cand cainele este relaxat.
Blana ese scurt si lucioasa, fiind alcatuita din doua straturi: unul superior, aspru la atingere si unul profund, fin si dens. Copoiul ardelenesc naparleste masiv primavara, insa este usor de intretinut in restul anului. Culoarea este neagra cu pete mari de culoare maro pe pot, gat, piept si membre. Sunt acceptat si petele albe, daca sunt de mici dimensiuni.
Temperament
Este un caine care formeaza legaturi stranse cu familia, in special cu acel membru al casei care il hraneste si ii acorda atentie. Devotati familiei, ei vor fi mereu alerti si dornici sa protejeze locuinta. Acesti caini par sa discearna intre intrusi si postas sau prieteni de-ai casei. Latra gros si puternic atunci cand cineva se apropie, insa se vor clama atunci cand stapanul le cere asta, cand constata ca musafirul nu face rau. Rareori ataca.
Sunt caini de companie nemaipomeniti. Sunt activi, jucausi si foarte lipiciosi. Se inteleg foarte bine cu copiii. Accepta si alti caini in locuinta, insa tind sa fie teritoriali si vor incerca sa domine. Socializati de mici, se pot intelege si cu alte animale de casa; in alte conditii, fiind un caine de vanatoare, va alerga dupa orice fiinta misuna prin curte.
Au mirosul foarte bine dezvoltat si un simt al orientarii deosebit. Scos la plimbare ar trebui sa poarte o lesa tot timpul, intrucat se poate lasa purtat de mirosuri si va uita de stapan.
Acesti caini sunt foarte versatili si se adapteaza in orice tip de mediu. Fiind foarte energici, locul ideal ar fi o casa cu curte sau gradina mare, unde sa poata alerga in voie. Insa se simt bine si in apartament, atata timp cat stapanul le ofera zilnic cel putin o plimbare mai lunga. Sunt foarte inteligenti, abili si au calitatea de a sari foarte sus, asa ca doar un gard foarte inalt poate sta in calea evadarii lor.
Desi incapatanti, se dreseaza relativ usor, daca sunt motivati pozitiv. Sunt necesare doar 1-2 repetari pana cand ei vor pricepe ce au de facut.
Rod si sapa foarte mult
Speranta de viata este de 10-12 ani. Rasa este una primitiva si rezistenta si nu poseda afectiuni ereditare specifice. Femelele sunt destul de prolifice, aducand pe lume la o singura nastere 6-8 pui.
