O_o Sindromul cainelui mic O_o

Cainii de talie mica sunt tare dragalasi, peste 90% din oameni ar fi de acord cu aceasta afirmatie. Insa un procent similar va spune si ca ei sunt artagosi, rautaciosi si galagiosi. Astia sunt cainii minioni: o arma alba cu doua taisuri care daca nu este manuita corect poate cauza probleme. Sindromul cainelui mic se refera la o serie de caracterisitici adesea intalnite la cainii de talie mica scapati de sub control, induficient educati si ajunsi in fruntea ierarhiei familiale.

Culmea este ca nici nu sunt ei vinovati de aceasta stare, ci noi stapanii. Insa sa vedem cum se ajunge in acest punct dramatic. Totul pleaca de la informatiile stocate in ADN-ul acestei specii. Cainii de astazi sunt descendenti ai lupilor. Unul din puctele forte al acestor animale este organizarea sociala. Intr-o haita conducerea o ia intotdeauna exemplarul cel mai masiv si mai puternic. Animalele mai mici sunt de obicei urmaritori, care se supun liderului. Un exemplar de dimensiuni reduse nu va conduce decat daca anumite circumstante exceptionale ii ofera aceasta oportunitate. Eh, in cazul cainilor mici de companie din ziua de azi, aceste circumstante exceptionale sunt lipsa de educatie si de impunere din partea stapanului. De care ei profita din plin.

Iar asta e doar o parte din „strategia” lor. Am vazut cum din perspectiva cainelui, stapanul care trebuia sa fie liderul haitei, nu a reusit sa onoreze aceasta functie, nu a reusit sa il faca sa se simta in siguranta, astfel i-a preluat postul. Iar cand esti lider trebuie sa te impui. Dar cum faci asta cand statura nu te prea ajuta, iar tonul vocii este destul de pitigaiat?! Atunci devii rautacios: musti, latrii continuu, ceri cele mai bune locuri din casa, sari pe „subaltern” si multe alte masuri ingenioase pentru a demonstra de ce iti meriti fotoliul de lider. Astfel se vede situatia de acolo de jos, din postura de caine mic.

Dar cum se vede de sus? Cum de reuseste stapanul sa scape lucrurile de sub control?! Destul de simplu! Psihicul uman este astfel configurat astfel incat sa trateze dragalasenia (in speta orice pui de animal dragut) cu rasfat, duiosie, protectie. Ne place sa tratam puii de catel ca pe copii nostri, si cum sa nu o faci cand iti ofera acele priviri nevinovate si suave (puppy-eyes)?! Este perfect adevarat ca totii puiutii de catel sunt simpatici, chiar si cei de talie mare. Insa un puiut dragalas de Ciobanesc Romanesc creste rapid, pe cand un ghemotoc de Shih-Tzu , chiar si la maturitate mai pastreaza din dulceata junioratului. Si atunci stapanul ramane orbit de dragostea pentru aceea fiinta draguta, lasand pe planul doi socializarea si educatia. Moment propice ca micul blanos sa ofere „lovitura de stat”.

De ce cainii de talie medie si mare nu devin lideri? De ce nu sufera de acest sindrom? De ce ii tratam altfel? Expunem cateva situatii si o sa vedem de ce. Cand un Terra Nova sare cu picioarele pe noi, aproape ne doboara si amendam imediat acest comportament. Insa cand un Bichon face asta, ni se pare un gest foarte dragut si il incurajam. Pentru caini, saritul in doua labe pe stapan este un gest de autoritate. Daca Dobermanul latra zgomotos, ne intimideaza si il pedepsim. Insa latratul micutului Chihuahua ni separe chiar amuzant. Uriasul Schnauzer daca se scapa in casa provoaca o adevarata inundatie, micutul Pechinez face doar o baltita si primeste iertare. Treptat cainele de talie mica invata ca ii sunt permise multe lucruri, iar asta nu face decat sa ii largeasca ego-ul si sa realizeze ca nu exista limite pentru comportamentul lui.

Toate cele prezentate mai sus sunt factori care duc la manifestarea acestui comportament abuziv, numit sindromul cainelui mic. Din fericire exista solutii, fotoliul de lider nu e atat de stabil pe cat crede micutul blanos. Cu cat sunt luate mai devreme masuri, cu atat erorile in comportament se corecteaza mai usor.

1. Tratati cainele ca pe un caine: cainii indiferent de marime sunt tot caini, si nu copilasi sau jucarioare vii. De asemenea nu sunt manechine pentru diverse hainute si accesorii „la moda”.

2. Nu luati cainele peste tot cu dumneavoastra. Intr-adevar sunt suficient de mititei cat sa incapa intr-o poseta, insa nu sunt un accesoriu „a la Hollywood”. Nu carati cainele in brate cand mergeti la cumparaturi. In primul rand fofota orasului si a magazinelor nu este pe placul cainilor. In al doilea rand tinutul in brate e semn de supunere a dumneavoastra, de catre el. Iar in al treilea rand, exercitiul fizic este necesar cainelui si el trebuie sa mearga singur pe jos.

3. Constientizati ca aveti un caine de talie mica, al carui comportament poate degenera.

4. Socializati si educati cainele de la varste fragede. Inca de la 3-4 luni predresajul trebuie inceput, iar cainele invatat macar comenzile de baza. Impuneti reguli ale casei, pe care le respectati cu fermitate. Nu va lasati inmuiati de fetele dragute si nevinovate. Stabiliti exact unde are voie sa stea, care incaperi sau locuri pe canapea sunt restrictionate aceesului sau. Dumneavoastra controlati sursa de hrana. Il hraniti doar cand doriti si cu ce doriti. Cainele stie ca doar liderul este cel care gestioneaza hrana.

5. Penalizati orice comportament nedorit sau agresiv. Nu permiteti cainelui sa sara, sa vi se urce in poala, sa dorma in patul dumneavoastra. Nu are voie sa pazeasca lucruri, tot dumneavoastra liderul sunteti cel care ii getionati si rezerva de jucarii si distractii. Socializati cainele cu alte persoane sau alte animale. Prezentati-i situatii de viata cat mai variate, pentru a putea fi relaxat cand se mai intalneste cu ele sau altele noi. Un caine trecut prin multe experiente, va gestiona mai degajat o situatie nou aparuta.

6. Respectati spatiul personal al cainelui, oferiti-i doza zilnica de exercitiu fizic. Nu uitati sa ii dati afectiune, insa numai cand considerati dumneavoastra, nu cand cere el. Fiti rigurosi in educatia cainelui de talie mica si atunci cu siguranta nu veti detine un exemplar care sa sufere de sindromul cainelui mic.