O_o Dilatatia si torsiunea gastrica la caini O_o

Dilatatia gastrica reprezinta marirea in volum a stomacului pe baza acumularii de gaze sau fluide, pe fondul unei deficiente de golire. Torsiunea gastrica este o consecinta grava a dilatatiei si consta in rotirea stomacului in ax longitudinal, de la 90o pana la 360o. Dilatatia stomacului nu se finalizeaza intodeauna cu torsiune, insa in majoritatea cazurilor torsiunea este provocata de catre diltatie.

Ambele conditii reprezinta urgente medicale, ba mai mult torsiunea gastrica este o urgenta chirurgicala. Rata de mortalitate este destul de mare (30% pana la 50% din cazuri), astfel ca ajutorul medical de specilitate trebuie solicitat imediat. Primele doua ore sunt critice, dupa acest interval de timp, cu fiecare minut trecut, sansele de supravietuire ale animalului scad vertiginos. Dilatatia si torsiunea stomacului recunoscute la timp de catre stapan, pot fi tratate si viata cainelui poate fi salvata.

Mecanism de producere

Desi studiata indelung aceasta problema, medicii veterinari nu au reusit sa formuleze o cauza exacta ce duce la aceasta conditie.

Cert este ca dintr-un motiv necunoscut, in stomac se acumuleaza gaz sau fluid, ce determina cresterea in volum a acestui organ. Neelucidata este si cauza ce impiedica degajarea continutul stomacului, astfel incat gazele ramane cantonate in cavitatea gastrica. Dilatatia si torsiunea apar la un caine pana in acel moment perfect sanatos.
Gazele provin de regula din ingestia aerului, fermentarea continutului gastric sau alte reactii metabolice. Lichidul apare prin ingerarea unei cantitati mari de apa sau secretie gastrica ridicata.

La caini stomacul nu este atasat de cavitatea abdominala, ca la om. Astfel stomacul, umplut cu are, are tendinta sa se roteasca (dea peste cap). In acest moment avem de-a face cu torsiunea. In momentul in care stomacul s-a rasucit, orificiile cardia si pilor sunt inchise definitv, iar continutul gastric nu mai poate fi evacuat. Ragaitul si vomitatul sunt imposibile. Splina, fiind atasata de stomac, sufera aceeasi miscare de rotatie.

Reactiile se acutizeaza, pe masura ce continutul gastric fermenteaza si mai mult si se elibereaza o cantitate si mai mare de gaze. Distensia stomacului are efecte nefavorabile asupra organelor invecinate. Presiunea impusa diafragmei determina alterarea respiratiei. Vasele mari de sange din cavitatea abdominala sunt si ele comprimate, provocand ischemia organelor din jur. Torsiunea intrerupe aproape definitiv circulatia proprie a stomacului, astfel ca portiuni din acest organ raman neirigate, necroza fiind iminenta. Intrucat circulatia este blocata la nivel abdominal, inima dispune de o cantitate insuficienta de sange pentru a mai pompa. Tensiunea arteriala se prabuseste si apare aritmia cardiaca. De aici pana la soc si mai apoi deces nu este decat un pas. In functie de gradul de dilatatie, peretele gastric se poate perfora, iar continutul stomacal, extrem de septic, va provoca peritonita. Aceasta asociata si cu infectarea tesutului necrozat al stomacului pot duce la septicemie.

Cauze

In urma studiilor efectuate, au putut fi elucidate niste cauze favorabile instalarii dilatatiei gastrice.

Dilatatia si torsiunea gastrica se produc de regula dupa mese, cand cainele depune un efort fizic. De aceea, foarte multi caini din serviciul armatei sau politiei sunt afectati. Acesti caini, nevoiti sa lucreze intens, nu au parte de repaus dupa ce au mancat. Cainele ar trebui sa primeasca mancarea la cel putin o ora dupa efortul fizic, si ar trebui sa aiba parte de odihna doua ore dupa ce a mancat.

Stresul este adesea incriminat in aceasta problema. O situatie stresanta pentru caine este si nesiguranta mesei. De exemplu: mai multi caini hraniti deodata si in apropiere, mananca repede pentru a fi siguri ca nu li se fura mancarea.

Cainii flamanzi, ce primesc o singura portie, mare, pe zi sunt cei mai predispusi. Mancatul rapid duce la ingerarea unor cantitati mari de aer, ce nu apuca sa fie eliminate.

Hrana uscata, de calitate slaba, bogata in cereale favorizeaza dilatatia gastrica. Ajunsa in stomac, asimileaza lichid si fermenteaza usor. Continutul gastric se mareste rapid in volum ducand la distensia peretilor stomacului, cu consecintele enumerate mai sus.

Apa consumata abundent in timpul mesei este o alta cauza. Cainele trebuie sa aiba apa mereu la dispozitie, exceptand mesele. Apa nu doar ca duce de la sine la cresterea continutului gastric, dar favorizeaza si sporirea volumului hranei uscate. Apa se va oferi cainelui la cel putin 30 de minute dupa ce a mancat.

Hrana uscata de calitate joasa foloseste conservanti. Unul dintre acestia este acidul citric, ce are ca efect producerea de gaze la nivel gastric.

Dintr-un motiv necunoscut, vasele de mancare plasate la inaltime, au un efect pro-dilatatie. Lasati castronul cu mancare la nivelul solului.

Conform studiilor, cainii trecuti de prima tinerete (peste 7 ani) sunt mai predispusi la dilatatie si torsiune gastrica. Dintre acestia, 2/3 sunt masculi.

Cainii slabi, emaciati sunt mai predispusi decat cei obezi. Atat din cauza faptului ca mananca mai lacom, dar si pentru ca in cavitatea abdominala este mai mult spatiu care sa permita rasucirea stomacului. La cainii obezi, grasimea previne miscarile ample ale stomacului.

Rase de caini predispuse

Cainii de talie mare si uriasa sunt cei mai afectati de aceasta problema. Dintre acestia, cei cu un torace adanc, prezinta cel mai mare risc. Se pare ca aceasta conformatie anatomica permite stomacului sa efectueze miscarile de rotatie in ax.

Cele mai afectate rase de dilatatie si mai ales de torsiune gastrica sunt Dogul German si Bloodhound. La Dog German (Marele Danez) 4 din 10 exemplare sufera la un moment dat de torsiune gastrica. Alte rase de caini predispuse la aceste afectiuni sunt: Ciobanescul German, Caniche Standard, Ogar Afgan, Barzoi, Saint Bernard, Boxer, Akita, Setter, Collie, Prepelicar de Weimar, Shar-Pei, Labrador, Doberman, Terra Nova, Airedale Terrier, Malamut de Alaska s.a. Dintre rasele medii si mici, Basset Hound si Teckel, avand pieptul adanc, pot avea de-a face cu torsiunea gastrica. In general rasele de talie mica si medie sunt ferite de aceste probleme.

Semne si simptome

Dupa cum spuneam mai sus, semnele dilatatiei/ torsiunii apar la un caine aparent sanatos, de obicei imediat dupa masa. Primele semne sunt reprezentate de hipersalivatie, voma fara eliminarea vreunui continut gastric (doar spuma) si umflarea abdomenului.

Cainele este nelinistit si nu sta locului. Apar dureri abdominale spontan, dar si la palpare. Abdomenul dilatat este dur, iar la percutie apare senzatia de gol. La acest moment dilatatia nu poate fi deosebita de torsiune.

Pe masura ce starea se agraveaza (in cazul torsiunii) apar: respiratia rapida si superficiala, paloarea gingiilor, ritm cardiac rapid, puls slab, slabiciune si apoi colaps. Daca animalul reuseste sa ragaie sau sa vomite, torsiunea gastrica este exclusa din diagnostic.

Tratament

Dilatatia gastrica este o urgenta veterinara, iar torsiunea este o urgenta chirurgicala. Solicitarea ajutorului medicului veterinar trebuie facuta cat mai repede de la descoperirea problemei. Primele doua ore sunt cruciale pentru salvarea vietii cainelui.

In primul rand cainele va fi perfuzat pentru a fi inlaturat socul. Apoi cu un tub de plastic avansat prin esofag se va incerca degajarea presiunii din stomac. In cazul torsiunii aceasta manevra este ineficace deoarece orificiul gastro-esofagian este inchis. Se va apela la un ac mai gros cu care se va face punctia stomacului in vederea eliberarii presiunii gastrice. Odata stabilizat animalul se va face o radiografie pentru a putea pune un dignostic clar: dilatatie sau torsiune.

In cazul torsiunii este necesara o interventie chirurgicala pentru repunerea in pozitie a stomacului. Se va analiza integritatea peretelui gastric si se va indeparta acele portiuni de tesut mortificate (necrozate) atat de la nivelul stomacului cat si ale splinei. Cele doua organe vor fi repuse in pozitie, iar cu aceasta ocazie se va realiza si operatie de gastropexie, adica atasarea stomacului de peretele abdominal. Daca aceasta manevra nu este efectuata, riscul de recidiva este de pana la 80%.

Unii proprietari de caini din rasele aflate la risc apeleaza la aceasta interventie in sens profilactic, fara ca animalul sa fii suferit de torsiune pana in acel moment.

Preventie

Din fericire torsiunea gastrica poate fi evitata, daca stapanul respecta anumita principii de ingrijire a cainelui, mai ales daca acesta este dintr-o rasa predispusa la dilatatie, respectiv torsiune.

Consultati pedigreeul cainelui si observati daca au existat antecedente de torsiune gastrica in familie.

Posesorii cainilor aflati la risc trebuie sa poata recunoaste rapid semnele torsiunii si sa ceara de urgenta ajutorul unui medic veterinar.

Hraniti cainele de 2- 3 ori pe zi, portii mici.

Nu oferiti apa in timpul mesei, ci la cel putin o jumatate de ora inainte si dupa.

Evitati exercitiul fizic cu o ora inainte de masa si doua ore dupa mancare.

Hraniti cainele intr-un loc linistit, fara sa se simta stresat si amenintat.

Asezati castroanele pe sol, si nu la inaltime.

Ocoliti hrana ce contine conservanti (in special acid citric), dar si cea cu un continut bogat de grasimi.

Oferiti cainelui o hrana de calitate, bogata in proteine si cu cat mai putine cereale.

Adaugati hrana umeda celei uscate, sau inmuiati granulele in apa calduta.

Pentru caini aflati la risc, optati pentru operatia de gastropexie, dupa ce in prealabil v-ati consultat cu medicul veterinar. Aceasta interventie poate fi facuta deodata cu sterilizarea.